Una dintre tendințele
definitorii ale lumii contemporane este revenirea națiunilor la demnitate și
auto(re)afirmare. Sloganul cu care a câștigat alegerile prezidențiale Donald Trump ”Let’s make America great again!” s-a înscris perfect într-un context internațional în
care:
1. Rusia lui Vladimir Putin
face eforturi susținute și cu succes în privința reîntoarcerii statutului de
mare putere, pe care l-a avut URSS, succesoarea căreia este Rusia;
2. Conducerea politică a
Chinei de multă vreme a pus la temelia dezvoltării statului concepția de pe
timpul împăraților chinezi, conform căreia entitatea statală respectivă este
centrul pământului; drept urmare toate politicile guvernării comuniste de la Pekin
au ca scop dezvoltarea și creșterea ponderii Chinei pe plan internațional;
3. Teoreticieni politici din
Turcia fac apel la tradiția imperială otomană, impunând concepția pan-otomană,
care vizează renașterea Turciei și impunerea sa ca un pol de putere peste
spațiul care a aparținut cândva Imperiului Otoman.
4. Țări ca India, Brazilia,
Africa de Sus, statele „noii tigri asiatici” – cu un ritm de dezvoltare economică
deosebit de accelerat, ca să nu mai menționăm Germania și Japonia, au veleități
de puteri emergente.
5. Regatul Unit al Marii
Britanii și Irlandei de Nord iese din UE tocmai pentru a redeveni un centru în
lumea multipolară.
În lume se observă o
concurență acerbă între actorii dreptului internațional. Practic, în prezent
suntem observatorii constituirii unei noi ordini mondiale – are loc
reîmpărțirea sferelor de influență. Oricât ar părea de trist pentru unii
teoreticieni ai Studiilor de Securitate, Idealismul cedează teren implacabil în
fața Realismului. Se pare că în prezent se profilează o perspectivă clară în
ceea ce privește viitorul comunității internaționale: statele cu guvernări
inconștiente, care au ca unic scop jecmănirea propriului popor, nu vor putea
rezista ca entități statale, vor dispărea de pe harta lumii, fiind înghițite de
state consolidate, puternice, cu guvernări ce servesc interesele poporului de către care au fost alese.
Pe acest fundal se pare că Republica
Moldova se prezintă ca un stat degradat moral, intelectual, biologic (demografic)
și fizic (scade calitatea solului și a apelor – prin poluare, prin însămânțarea
de organisme modificate genetic, prin utilizarea nesăbuită a chimicalelor ș.a.).
Este un stat care nu are o misiune, o menire, un rost. Singurul rost fiind
acela de vacă de muls pentru indivizi „șmecheri”. Dar nu pot „șmecheri” (persoane degradate moral) ajunge la guvernare peste un popor care nu este
degradat moral.
De ce poporul Moldovei,
împreună cu cei de la guvernare, au ajuns într-o asemenea degradare? De ce
statul moldovenesc nu se înscrie în tendința ce se manifestă la nivel global –
de revigorare a statelor-națiune (iar consecința acestui fapt pare să fie
dispariția sa)?
Religia Creștină (Ortodoxă)
conferă prin definiție demnitate credincioșilor (smeriți) ai Domnului nostru Iisus
Hristos. Cum se face că un popor, care se declară peste 90% creștin-ortodox,
este atât de lipsit de demnitate? Nu cumva identitatea creștin-ortodoxă este
una de formă (fațadă), iar în sufletele lor majoritatea moldovenilor nu prea au
de-a face cu valorile creștine, respectarea cărora conferă credincioșilor
demnitate și noblețe? Sunt întrebări ce merită răspunsuri…
