NOTA BENE: Acest articol a fost scris și postat aici în dimineața zilei în care, peste câteva ore, M. Lupu a fost scos din cursă.
Candidatul grupării aflate la guvernare, M. Lupu, a pornit în campania pentru alegerea președintelui (nu a șefului statului, căci într-un regim parlamentar primul ministru este cel care rezolvă, de el depind mai multe, deci el pare să fie adevăratul șef al statului – așa e în Germania, Israel ș.a. state cu regim parlamentar) cu un avans oferit de trei atuuri, comparativ cu contracandidații săi – resursele: 1) financiară (cu cele mai mari cheltuieli), 2) administrativă (primari și alți funcționari, din partidul său, care pot influența alegători confuzi) și 3) mass-media.
Candidatul grupării aflate la guvernare, M. Lupu, a pornit în campania pentru alegerea președintelui (nu a șefului statului, căci într-un regim parlamentar primul ministru este cel care rezolvă, de el depind mai multe, deci el pare să fie adevăratul șef al statului – așa e în Germania, Israel ș.a. state cu regim parlamentar) cu un avans oferit de trei atuuri, comparativ cu contracandidații săi – resursele: 1) financiară (cu cele mai mari cheltuieli), 2) administrativă (primari și alți funcționari, din partidul său, care pot influența alegători confuzi) și 3) mass-media.
Cu toate acestea, candidatul puterii
poate reuși performanța de a pierde alegerile. Mai întâi a fost campania
preelectorală a partidului, cu sloganul „Împreună suntem mai puternici” –
preluare a sloganului cu care Hillary Clinton își desfășoară acum campania
pentru prezidențiale în SUA („Stronger together”). A venit apoi campania
electorală, în care candidatul puterii a intrat cu sloganul „Aud, ascult, rezolv”
– foarte asemănător cu cel al lui Tony Blair: „I am listening. I hear. And I
will act”. Unii ar spune că este o strategie: preluând (plagiind? – partidul nu
a declarat încă că ar fi cumpărat sloganurile respective de la politicienii
occidentali) cele două sloganuri, deținătorii puterii ca și cum resping
acuzațiile care li se aduc: cum adică am furat noi miliardul, dacă nu avem bani
nici măcar pentru două sloganuri originale? Desigur, la aceasta alegătorii pot
răspunde: dacă nu vă duce capul să elaborați două sloganuri, cum veți rezolva
problemele țării? – căci rezolvarea lor necesită multă ingeniozitate și
creativitate…
Punctul culminat al rateurilor
guvernării a fost consemnat marți, 25 octombrie, când televiziunile afiliate
partidului care deține puterea au efectuat un atac la adresa candidatului Maia
Sandu. Observatorii au consemnat eroarea comisă de „strategii” democraților,
care acreditaseră din greu, prin televiziunile trustului respectiv, ideea că
contracandidatul lui M. Lupu în alegeri este I. Dodon. În mod normal, înaintea
I-lui tur, lupta lui M. Lupu ar fi trebuit să fie cu M. Sandu – ambii candidați
se declară proeuropeni, deci se luptă pentru voturile aceleiași părți a
electoratului. Probabil, dându-și seama în al 12-lea ceas de eroarea pe care au
făcut-o, „strategii” lui M. Lupu au atacat-o pe M. Sandu. Dar cu ce? Ei au
invocat faptul că M. Sandu, pe timpul când era ministru al educației, ar fi
fost împotriva faptului ca „în școli să existe icoane sau capele”. Dacă, după
cum este perceput postul respectiv de televiziune, el într-adevăr face campanie
pentru candidatul puterii și transmite mesaje „interesate” ale echipei lui M. Lupu,
rezultă un fapt relevant: întrucât în UE corectitudinea
politică demult a impus practica excluderii din școli a atributelor
religioase, din motive pe care nu le voi enumera aici (putem să nu fim de
acord, dar acestea sunt normele europene), rezultă că Maia Sandu este
candidatul care promovează cu adevărat integrarea
europeană. Deci mai rezultă de aici că pentru unii „integrarea europeană”
nu este un act asumat până la capăt, cu tot ce înseamnă standarde europene, ci
o ipocrizie… Iar asta îi poate costa victoria în alegeri…
© Pentru republicarea
articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obținerea acordului
autorului (titularului blog-ului).
