sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Originile furtului instituționalizat la moldoveni

        Actuala formațiune statală Republica Moldova, situată pe o parte a teritoriul vechiului stat medieval valah Moldova (Alexandru cel Bun se intitula „voievod de sine stătător a toată Moldovlahia și a malului mării”), s-a caracterizat dintotdeauna printr-o populație o valoare dintre cele mai importante a căreia a fost munca – exprimată în bunăstare. De regulă, era vorba de lucrarea pământului – care a fost, este și va fi o resursă inestimabilă pentru gospodarii din Moldova (ținând cont de caracteristicile cernoziomului moldovenesc și de anunțata criză a produselor alimentare, care le va face mai valoroase decât petrolul).
            De ce, dar, actualul stat moldovenesc a ajuns într-o stare de degradare economică? Răspunsul la această întrebare este tratamentul la o boală care a cuprins organismul statal moldovenesc și îl macină, se pare, irevocabil. Originile degradării economice trebuie căutate în începutul decăderii morale a moldovenilor. Putem admite că profitori, persoane care s-au îndelitnicit cu furtul au existat în toate timpurile în Moldova. Totuși degradarea la scară mai mare a mentalității  moldovenilor a început relativ recent, odată cu ocupația sovietică a Basarabiei, respectiv odată cu colectivizarea, care a însemnat eliminarea din societate a proprietății private, ceea ce a constituit o lovitură aplicată valorii strămoșești: MUNCA. În primul volum al memoriilor sale, cu referire la perioada sovietică, Mircea Snegur nota (cu referire la anul 1961): „(…) se știa că la colhoz se fura din plin. În acest scop chiar se tărăgăna recoltarea, pînă la căderea zăpezii” („Labirintul destinului”, vol.1, Chișinău 2007 pag.89). Într-un alt pasaj Snegur relata: „Anul 1963 s-a dovedit a fi unul secetos dificil pentru agricultură. Atît seceta cît și nerespectarea normelor agrotehnice au avut rezultat recolte mizerabile la toate culturile, oamenii nu se dădeau scoși în cîmp, creînd astfel condiții pentru furturi” (p.97).
            Așadar, întrucît după proclamarea independenții Republicii Moldova, la conducerea țării au ajuns persoane care și-au format mentalitatea, viziunea asupra vieții, sistemul de valori (din care lipsește valoarea MUNCĂ – în calitate de singur mijloc de acumulare a avuției), nu este de mirare că respectivele persoane au procedat la delapidări din bugetele de stat, la furtul banilor din rezerva valutară a BNM și din sistemul bancar. Asemenea persoane se pot declara „pro-europene”, dar esența mentalității lor este una comunistă, o trăsătură a căreia este obținerea de bunuri materiale prin furturi de la stat. Atâta doar că în timp ce în perioada sovietică erau furate colhozuri și alte întreprinderi de stat (uzine, fabrici), după proclamarea independenței RM persoanele cu mentalitate comunistă ajunse la conducerea țării au transformat întregul stat într-un colhoz de furat (o vacă de muls în interes meschin).
            Sunt de vină numai guvernanții de faptul că RM a fost furată într-un hal fără de hal? Un electorat cu o altfel de mentalitate decît cea comunistă nu ar fi votat persoane de o altă factură morală și intelectuală decât el. Așadar cauza delapidărilor la nivel de stat în Republica Moldova se datorează mentalității comuniste (sistemului de valori din care lipsește MUNCA;  o trăsătură a mentalității comuniste fiind însușirea de avuții prin orice mijloace, respectiv prin delapidări și furturi din „proprietatea colectivă”).

            E greu de desfășurat o lustrație la nivelul întregului electorat al unei țări…

Postări populare