sâmbătă, 12 septembrie 2015

Jocul de-a miliardul sau poate fi prostit un popor la infinit?

Este binecunoscută afirmația președintelui SUA Abraham Lincoln: „Poți să prostești pe unii oameni tot timpul, și pe toți oamenii un timp, dar nu poți să prostești toți oamenii tot timpul”. De asemenea, cred că nu este pentru nimeni un secret faptul că ultima picătură care a făcut să răbufnească – în mod pașnic – nemulțumirea maselor largi ale poporului Republicii Moldova față de acțiunile guvernanților a fost miliardul de dolari delapidat din sistemul bancar, printr-o schemă care a vizat și rezervele valutare (din BNM) ale statului. Și totuși, cu toate că miliardul de dolari este piesa grea a nemulțumirilor cetățenilor, în proclamația din 6 septembrie nu se cere guvernanților să restituie suma respectivă poporului. Mai mult, pe 9 septembrie premierul V. Streleț făcea declarații cu privire la compania britanică Kroll, singura ofertantă pentru „etapa a II-a” a investigațiilor cu privire la miliard. Premierul și-a arătat nemulțumirea legată de faptul că cei de la Kroll cer 60% din banii care ar urma să fie recuperați. Asta după ce „în prima etapă” a investigației, Kroll a încasat suma frumușică de 7,5 milioane de lei. Astfel, ca și cum înțelegând că au de aface cu niște confuzi (dacă asemenea persoane sunt la guvernare într-un stat – ei reprezintă o mină de aur pentru orice afaceriști-speculanți), britanicii vor să stoarcă bani la maximum din munca unui popor necăjit. Nu puțini sunt cei care nu au înțeles cui a trebuit „primul raport” al Kroll, „plătit din banii cetăţenilor” (A. Candu) cu 7,5 milioane de lei, dacă el nu a condus la restituirea banilor? A fost necesar pentru ca guvernanții să se convingă că într-adevăr s-a furat, că nu au visat acel furt? Se pare că societatea moldovenească încă nu a realizat că afacerea Kroll – cu cele 7,5 milioane de lei – trebuie investigată aparte, fiind un capăt de acuzare separat, alături de cel cu miliardul, la adresa actualei guvernări...   
Se îndoiește cineva de faptul că delapidarea unui miliard de dolari din sistemul bancar, implicit din rezerva valutară a BNM, nu poate fi posibilă fără știrea (gestionarea) guvernanților? Prin rapoartele – oricâte vor fi până la urmă – ale Kroll sau/și ale altor companii, guvernanții vor să inducă în societate ideea că sunt niște inocenți, care au fost furați de altcineva, că sunt victime, de rând cu cele 2,5 milioane de cetățeni, ale unor hoți? Procurorul general Gurin, șeful CNA Chetraru, directorul SIS Balan au declarat în Parlament că au știu despre furt. Chiar dacă mai sunt aspecte punctuale neclare, acestea pot fi aflate de la gestionarii sistemului – guvernanții din perioada în care a avut loc jaful, care cunosc foarte bine ceea ce își rezervă să dezvăluie Kroll prin dublarea jafului (de altfel, nu poate fi exclusă ipoteza că firma Kroll și-a permis să ceară suma fabuloasă pentru „a doua etapă a investigației” ca un șantaj la adresa guvernanților, pentru ca SĂ NU prezinte adevărul pe care îl cunoaște deja – așa cum NU l-a prezentat până la capăt în primul raprt).  
Thorbjorn Jagland, secretarul general al Consiliului Europei, a propus, printre mai multe măsuri necesare pentru revenirea Republicii Moldova la stabilitate, investigarea oficialilor corupți. Nu Kroll face așa ceva. Iar faptul că grupul de inițiativă al platformei DA nu a inclus, printre revendicările către guvernanți, restituirea de către ei – responsabilii direcți de respectiva afacere – a miliardului de dolari în bugetul statului, este suspect…  
© Pentru republicarea articolului sau a unor părți din el, este obligatorie obţinerea acordului autorului (titularului blog-ului).

Postări populare