Pe 16 ianuarie publicația rusească „Vedomosti” a publicat
un interviu cu Premierul Iurie Leancă. Unele afirmații
ale oficialului moldovean au fost distribuite în știri de către unele
mass-media de la Chi șinău
și București. „Nu cred că acum ar trebui să elaborăm planuri de reglementare atotcuprinzătoare,
poate că ar fi mai bine să începem de la pași mai mici, înțelegând foarte bine
care sunt limitele pe care nu le vom depăși. Nu intenționăm să inventăm
bicicleta, suntem gata să oferim o autonomie largă, dar astfel încât statul să
fie integru, funcţional, să putem forma ramurile puterii, care nu vor fi paralizate
apriori. Fără îndoială, putem propune documentul nostru ambițios, dar nu cred
că el are mari perspective. Şevciuk, la o conferinţă în Germania, a invocat
experienţa Sudanului, nu cred că aceasta este cea mai buna soluţie pentru noi. Suntem
o ţară europeană şi trebuie să privim soluții europene, de exemplu Catalonia”,
a spus Leancă.
Sunt câteva aspecte, atât ale
celor afirmate de Premier, cât și de jurnaliștii care au făcut știri cu
referire la respectivul interviu, care, cred, ar merita comentarii. S-a creat
impresia că Leancă ar fi făcut – prin intermediul publicației rusești – o
propunere administrației de la
Tiraspol : că ar fi vorba de o ofertă regiunii nistrene privind
„o autonomie largă”. Desigur, nu este nimic nou în această expresie. De multă
vreme puterea de la Chi șinău,
și nu numai actuala (din 2009), vorbește de acordarea unei autonomii largi. Problema
este însă că responsabilii de la
Tiraspol , E. Șevciuk și N. Ștanski le-au spus de nenumărate
ori guvernanților de la Chi șinău
că nu discută cu ei – nici direct, nici în formatul „5+2” – subiectul
statutului Nistreniei în cadrul RM. Totuși premierul Leancă și alți colegi de
ai săi invocă această expresie „magică” – „autonomie largă” – ceea ce nu este
decât împărțirea blănii ursului care se plimbă prin pădure. Cum poate „să ofere
o autonomie largă” guvernarea de la
Chi șinău unui teritoriu pe care nu îl controlează și administrația
căruia a declarat de mai multe ori că nu vrea să aibă nimic în comun cu un stat
(o guvernare) care nu reprezintă, pentru Nistrenia, nici un model politic, nici
unul economic, nici unul social? Pare ridicol și umilitor să se tot vorbească,
de către guvernanții moldoveni, despre ceva ce pe cei de la Tiraspol nu îi
interesează...
În a doilea rând, Premierul
Leancă a spus că guvernarea din care face parte ar putea propune un document
ambițios, dar nu crede că el „are” mari perspective, de aceea nu crede că acum
ar trebui să fie elaborate „planuri de reglementare atotcuprinzătoare”, ci că
ar fi mai bine „să se înceapă de la pași mai mici”. Ciudată atitudine. De aproape
5 ani actuala coaliție se află la guvernare. Este timpul să prezinte careva
rezultate – atât în ceea ce privește nivelul de trai al cetățenilor, cât și în
toate planurile, inclusiv în ceea ce privește reglementarea conflictului,
respectiv reintegrarea zonei nistrene. Aflăm de la Premier că în acești 5 ani
nu a fost elaborat – nu „planuri”! – nici măcar UN PLAN de reglementare. Dacă ACUM
„ar fi mai bine să se înceapă de la pași mai mici”, ce s-a făcut PÂNĂ ACUM? Iar
dacă nu s-a făcut NIMIC notoriu, de unde încrederea cu privire la scrutinul de
la finele acestui an: „Suntem siguri că vom învinge”!?, așa cum a afirmat în
același interviu Leancă.
Nu în ultimul rând, stârnește
nedumerire „exemplul pozitiv” al Cataloniei propus de Leacă în calitate de „soluție”
pentru conflictul privind zona nistreană. Pe lângă faptul că în Catalonia
conviețuiește o etnie autohtonă, pe teritoriul etnogenezei sale – poporul catalan;
pe lângă faptul că în Catalonia nu sunt staționate trupe străine, deci nu este implicat
un alt stat; – cu toții știm că provincia respectivă depune eforturi continui
pentru a se separa de Spania. Pe 17 ianuarie, deci cu o zi mai târziu de
publicarea interviului cu Leancă, mass-media au informat despre declarațiile
unor oficiali de la
Barcelona către Madrid: „Trebuie să renegociem suveranitatea”.
„Artur Mas, preşedintele guvernului regional al Cataloniei, a reluat campania
de pregătire a referendumului privind separarea faţă de Spania, anunţat la
sfârşitul acestui an, având de partea lui susţinerea majorităţii partidelor din
parlamentul catalan”, se nota în știrea unui cotidian. Personal admit că drept
rezultat al acestei campanii nu este exclusă separarea Cataloniei de Spania,
căci în UE este vorba de respectarea principiilor democratice – a voinței
poporului (în speță, a celui catalan).
De ce Leancă a invocat un
asemenea exemplu, care, într-un fel, pare mai mult o minge la fileu oferită lui
Șevciuk? Este incompetență, necunoașterea evenimentelor actualității internaționale?
Sau a fost invocarea unui exemplu prin care a dat de înțeles că Republica
Moldova ia în considerare abandonarea și de jure a zonei nistrene, în
condițiile în care peste 90% din locuitorii zonei s-au pronunțat, la
referendumul din 2006, în favoarea independenței (de RM)? Desigur, un Premier versat
în materie de relații internaționale (sau măcar cu un consilier competent) ar
fi putut invoca exemple mai potrivite: pe cel al Hong Kong-ului, care a obținut
o autonomie largă în cadrul Chinei, fiind retrocedat – transferat din
suveranitatea Regatului Unit sub cea a Chinei (la 1 iulie 1997 forțele armate
britanice au părăsit fosta colonie); poate chiar pe cel al provinciei croate
Kraina, care a fost o entitate autoproclamată de comunitatea sârbă majoritară în
regiune, care a înființat în 1991 Republica Sârbă Kraina, la adăpostul armatei
sârbe. Cea mai mare parte din teritoriu a reintrat sub controlul (jurisdicția)
Croației în 1995, când forțele armatei Serbiei s-au retras; o parte a Krainei a rămas în sub
administrația ONU până la reintegrarea pașnică în Croația în 1998. Sârbilor din
Kraina (Croația) – sosiți în timp pe teritoriul croat – le sunt respectate drepturile. Leancă ar fi putut să invoce chiar și exemplul Sectorului Gaza (Palestina): în 2005 Israelul condus de fostul Premier Ariel Sharon și-a retras trupele din Fâșia Gaza (este drept că împreună cu armata au plecat și mii de israelieni, care s-au stabilit, în timp, pe teritoriul palestinian). Dar problema Sectorului Gaza a fost rezolvată.
Evocarea exemplului Cataloniei drept model „de
succes”, deci de urmat pentru Republica Moldova, coroborată cu lipsa unui plan
de reglementare, respectiv lipsa unor pași concreți și eficienți, din 2009 până
în prezent, privind reintegrarea zonei nistrene în RM, se pare că îl fac pe Premierul
Leancă demn de a fi decorat cu una dintre distincțiile de la Tiraspol , pentru servicii
aduse, cu sau fără intenție, cauzei independenței RMN.
[Articol scris pentru portalul Moldova.org]
