sâmbătă, 30 noiembrie 2013

De ce președintele N. Timofti nu a fost la summiut-ul de la Vilnius

Poate greșesc, dar, după părerea mea, prea repede s-a trecut peste o chestiune care merită atenție. Este vorba despre componența delegației RM care a plecat la Vilnius pentru ca să participe la summit-ul Parteneriatului Estic (28-29 noiembrie). După cum au informat mass-media, cu trimitere la un comunicat de presă al Guvernului, delegația moldovenească a fost condusă de premierul Iurie Leancă. Prezența sa la Vilnius și parafarea de către el a Acordurilor de Asociere și de Liber Schimb, pe 29 noiembrie (a nu se confunda cu parafarea fiecărei pagini, efectuată pe 28 noiembrie de către ministrul de Externe Natalia Gherman) a părut disonantă pe fundalul reprezentării tuturor statelor Parteneriatului Estic de către președinți – șefii de stat (cu excepția Belarus-ului, preşedintele căruia, Aleksandr Lukaşenko, nu a fost invitat la Vilnius, țara fiind reprezentată de un funcţionar al Ministerului de Externe de la Minsk. Belarusul este singura ţară participantă la Parteneriatul Estic împotriva căreia UE a aplicat sancţiuni pentru încălcarea drepturilor omului şi persecutarea opoziţiei).
De ce președintele N. Timofti nu a fost la summit-ul de la Vilnius? S-a vehiculat în spațiul public ipoteza că în virtutea regimului parlamentar care există în RM, Prim-ministrul a fost persoana care a avut căderea (competența, dreptul) de a conduce delegația moldovenească. Totuși, dacă ne uităm la prevederile constituționale, apar unele semne de întrebare cu privire la această explicație. Conform Art. 86 „Atribuțiile în domeniul politicii externe” din Capitolul V „PREȘEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA” al Constituției RM, „(1) Președintele Republicii Moldova poartă tratative și ia parte la negocieri, încheie tratate internaționale în numele Republicii Moldova și le prezintă, în modul și în termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului”. Conform Articolului 96 „Rolul” din Capitolul „GUVERNUL”, „(1) Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe [!] a statului și exercită conducerea genarală a administrației publice”. În virturea prevederilor Constituției, președintele N. Timofti a și participat, în calitate de șef de stat cu atribuții constituționale, la summit-ul CSI de la Minsk (28.10.2013).
Cum pot fi interpretate acțiunile coaliției guvernamentale (Executivului) din 28-29 noiembrie, la summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius? În RM a avut loc o lovitură de stat, prin care președintele N. Timofti a fost înlăturat de la îndeplinirea atribuțiilor sale constituționale? De la începutul mandatului său lui N. Timofti i s-a spus că va face ceea ce i se va dicta: va rămâne, respectiv va pleca acolo unde îi vor spune adevărații „șefi” – potentații statului moldovenesc? În orice caz, nu e clar de ce guvernanții tratează într-o manieră liberă Constituția RM. De ce cel care trebuie, conform Constituției, să asigure realizarea – punerea în practică – a politicii externe, l-a substituit pe cel care, conform Constituției, „poartă tratative și ia parte la negocieri” – președintele țării. Explicația cu regimul parlamentar în RM nu prea ține: prevederile constituționale arată altceva decât în Germania, acolo unde Primului-ministru îi revin atribuțiile de bază în materie de politică externă. Dacă guvernarea (Executivul) vrea să exercite atribuțiile pe care acum le are șeful statului – N. Timofti, ar trebui să schimbe mai întâi Constituția. Altminteri, se ajunge la o compromitere a imaginii țării: ea apare ca un stat în care Constituția este respectată în mod aleatoriu, după dispoziția de călătorie a cuiva...

Poate că ar fi binevenită implicarea Curții Constituționale în vederea explicării faptului – cine trebuie să parafeze tratatele (acordurile) internaționale în numele Republicii Moldova: Primul ministru, cel care, conform Constituției, este responsabil pentru realizarea/îndeplinirea politicii externe sau Președintele, cel care, conform Constituției, este responsabil pentru purtarea de tratative, cel care ia parte la negocieri, încheie tratate internaționale în numele Republicii Moldova?... Înțeleg că cineva are interese electorale și vrea să apară în fața camerelor de filmat ale televiziunilor, iar N. Timofti – nu, dar ar fi binevenit, totuși, un pic de respect pentru Constituție, pentru poporul acestei țări... În 2003 a greșit președintele V. Voronin care a parafat Memorandumul Kozak sau în 2013 a greșit N. Timofti pentru că nu a parafat cele două Acorduri cu UE? Și dacă Premierul și-a depășit atribuțiile, mai este valabilă respectiva parafare? Sau ambii – atât președintele, cât și premierul, au atribuții egale în acest sens (și în baza căror prevederi legale)? Ar fi bine să primim răspunsuri la aceste întrebări.

[Articol scris pentru portalul Moldova.org] 

Postări populare