luni, 5 august 2013

De ce nu vor scădea preţurile la pâine în condiţiile recoltei-record de circa 1 milion de tone de grâu din acest an

Acest articol a fost scris pentru Moldova.org:

Dăunăzi l-am auzit pe satiricul Mihail Zadornov, la un post TV din Federaţia Rusă, dând această definiţie expresiei „funcţionar de stat”: „чиновник” = „жизнесос” („funcţionar de stat” = „cel care stoarce viaţa din ceilalţi”). Duminică, 21 iulie a.c., guvernanţii moldoveni s-au întrunit într-o şedinţă tematică a Executivului, la Holercani, şi au discutat despre îmbunătățirea şi dezvoltarea mediului de afaceri. Ei au încercat să afle care sunt „constrângerile care frânează dezvoltarea economică” (Gh. Duca). Astfel, s-au chinuit o zi întreagă să afle ceea ce ar fi putut afla de la Zadornov (care parcă a vorbit despre starea de lucruri din RM): ei – funcţionarii de stat – sunt constrângerea care îi determină pe cei mai activi cetăţeni (agenţi economici) să plece în alte ţări, unde nu există funcţionari ca cei din RM, deci pleacă acolo unde există condiţii normale de activitate... Nu cred că fincţionarii de stat din RM sunt capabili să-l înţeleagă pe Zadornov. Dacă erau capabili – RM nu era cea mai săracă ţară din Europa, ţară aflată în proces de disoluţie...

Pentru că în urma activităţii lor, materializate în acţiuni de intimidare a agenţilor economici de către organele de control ale statului, economia ţării se duce de râpă, miniştrii beneficiază de un complex rezidenţial la Holercani, unde au vile şeful statului, preşedintele Parlamentului, premierul şi membrii Guvernului. Unii cetăţeni se întreabă: când oare miniştrii vor fi remuneraţi în funcţie de rezultatele din domeniul pe care îl gestionează? Când oare un ministru – chiat dacă nu a ajuns pe banca condamnaţilor pentru acte de corupţie – pentru că justiţia face parte şi ea din posturile partajate de guvernare, va plăti prin confiscarea averii (a caselor şi maşinilor sale) pentru că în domeniul pe care l-a condus s-a înregistrat un proces de degradare? De regulă, asta se întâmplă din cauza corupţiei şi/sau incompetenţei.

Astăzi ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare Vasile Bumacov a declarat că agricultorii moldoveni au obţinut în anul curent circa 1 milion de tone de grâu, recoltă-record în ultimii 10 ani. În mod firesc, societatea moldovenească s-a întrebat de când vor fi micşorate preţurile la pâine. Ministrul nu s-a referit la o asemenea posibilitate, deşi anul trecut sau în alţi ani secetoşi, ministrul declara că este de aşteptat o ridicare a preţurilor la pâine. De ce statul Republica Moldova, în persoana guvernanţilor, care deţine majoritatea acţiunilor în întreprinderea de panificaţie „Franzeluţa”, nu gestionează situaţia din acest an, când grâul e mult şi calitativ, de o asemenea manieră încât preţurile la pâinea produsă de întreprinderea de stat să scadă, ceea ce i-ar determina şi pe ceilalţi producători privaţi să scadă preţurile? Din păcate, oricât s-ar ascunde Bumacov după cuvintele „piaţa dictează preţurile”, răspunsul este altul: preţurile la pâine nu vor scădea pentru că în Republica Moldova statul/instituţiile statului/funcţionarii de stat nu sunt pentru popor, ci poporul este pentru funcţionarii de stat. La fel ca şi în cazul „Moldtelecomului” şi a altor întreprinderi cu capital majoritar de stat, guvernanţii, care şi le-au repartizat, le folosesc ca şi instrumente de stoarcere a veniturilor din popor, ca instrumente de „stoarcere a vieţii” din cetăţeni, vorba lui Zadornov. Directorii „Franzeluţei”, „Moldtelecomului”, „Tutut CTC”-ului trebuie să-şi stoarcă salariile lunare între 50.000-100.000 lei, plus ajutoare materiale etc. Când scopul accederii la putere este acumularea de bani şi averi personale (inclusiv pentru cheltuielile de partid, vorba lui Mihai Ghimpu) cine se va mai gândi la reducerea preţurilor la pâine pentru cetăţenii celei mai sărace ţări din Europa, în care preţurile la multe produse/mărfuri – datorită monopolurilor cu acoperitea unor guvernanţi şi parlamentari – sunt unele dintre cele mai mari pe continet.


Acum câteva luni am vizitat Ungaria şi am aflat că guvernul Orban a reuşit, prin eforturi mari şi prin scandaluri internaţionale (deoarece întreprinderile furnizoare fusese privatizate de investitori străini), să reducă tarifele la utilităţi (sau servicii comunale, cum sunt numite în limba presei moldoveneşti) cu 10%. În RM guvernanţii nu vor să reducă preţurile la pâine sau la servicii de telefonie şi Internet în întreprinderi care le aparţin. Desigur, diferenţa ţine de calitatea şi mentalitatea guvernării: într-o ţară în care funcţionarii de stat sunt „sorcători ai vieţii (ai forţei vitale)” din propriii cetăţeni, nu poţi să te aştepţi la reduceri de preţuri, ci numai la majorări, indiferent de cât de mare este recolta la unele culturi. Întrebarea este: până când cetăţenii Republicii Moldova se vor lăsa trataţi în aşa hal?

Postări populare