Acest articol a fost scris pentru Moldova.org:
Prietenul meu, domnul Nicolae, din raionul Tatarbunar, sudul Basarabiei,
mi-a scris pe o reţea de socializare: „Eu sunt în paşaport scris Micola, fără
să mă fi întrebat (în adeverinţa de naştere – Nicolai), şi asemenea la toată lumea de alte etnii decât cea ucraineană. La întrebarea mea, oficialii
ucrainenii mi-au răspuns: voi trăiţi pe pământ ucrainesc, înseamnă că şi numele
trebuie să corespundă... Cinismul lor fără saţ te lasă mut. În privinţa
şcolilor cu predare în limba materna – e un dezastru: limba şi literatura
română scade în contul altor obiecte: istoria, geografia sunt predate în limba
ucraineană; toate inscripţiile, orare, dări de seamă – sunt în limba
ucraineană, orele de limba şi literatura ucraineana au seminare, colocviumuri,
ore deschise, cursuri de perfectionare (pentru profesori), limba şi literatura
română – nimic. La cadre didactice salarii, onoruri, gramote [diplome] – în
învăţământul ucrainean, ai noştri – nici nu mai deschid gura. Biserica Ortodoxă
este închinată politicii ucrainene (căci Ortodoxia provine de la Kiev ), preoţii sunt stimulaţi
şi obligaţi să sprijine Ortodoxia slavă, de parcă Dumnezeu ar fi numai al
slavilor. Se şterg de pe icoane inscripţii în limba română şi se scriu în
slavona veche, de ce să nu le schimbe [Sfinţilor] şi imaginea?, căci seamănă cu
români. Comunitatea românească din raionul Tatarbunar: din 7 sate cu populaţie
majoritară românească am ramas 1 sat [Borisăuca]. Şi tot suntem tulburaţi,
agitaţi (parinţii care dau copiii la scoală) de unii consăteni de etnie
ucraineană, noi instalaţi în sat (clar că nu fac din capul lor), [să trecem] la
viaţa şi realitatea veşnică ucraineană. Nu numai limba română este izgonită din
şcoli, dar şi limba rusă. (...) Ca şi grecii fanarioţi pe timpul otomanilor în
Ţările Româneşti – astazi [conducerea în] România şi [...] în R.M. (...)”.
Nu ştiu dacă autorităţile ucrainene pot fi învinuite de ceva – ele implementează
politici de stat prin care promovează interesele statului. Personal, cred că aceste
lucruri li se întâmplă compatrioţilor noştri autohtoni (deci nu diasporei!) de
pe teritoriile istorice moldoveneşti (în cazul de faţă, din sudul Basarabiei) din
cauza nepăsării şi „fanariotismului” conducerii de la Chişinău. De aceea,
ne întrebăm: cât să mai aşteptăm ca ei (guvernanţii) să-şi umple conturile bancare
şi să se preocupe, în sfârşit, nu numai de bunăstarea populaţiei Republicii
Moldova (de care încă nu se ocupă), ci şi de păstrarea identităţii culturale a
conaţionalilor noştri de peste frontiera cu Ucraina (să intervină în favoarea
lor)? Sau într-adevăr sunt „fanarioţi” – străini incapabili să simtă durerile
neamului?
Eu cred că aceste lucruri se întâmplă, într-o ţară, unei minorităţi
etnice de care a uitat ţara în care se află majoritatea acelui popor, în ciuda
faptului că Ucraina a ratificat convenţii internaţionale (inclusiv europene) cu
privire la apărarea drepturilor minorităţilor etnice. Atâta timp cât autorităţile
Republicii Moldova nu se vor preocupa ee comunităţile moldovenilor (românilor)
de pe teritoriile istorice moldoveneşti aflate în Ucraina, dar şi din ate
regiuni (Kirovograd, Odesa, Herson ş.a.), conaţionalii noştri de acolo vor fi
deznaţionalizaţi – nu vor mai putea folosi limba maternă în viaţa publică, li
se vor schimba numele etc.
La 1.12.2012 şi-a început activitatea Agenţia pentru Relaţii cu Diaspora,
care funcţionează pe lângă Guvernul RM. Practic, această instituţie dubleagă
activităţile de care s-a ocupat până atunci şi se ocupă până în prezent,
conform structurii organizatorice, Direcţia Relaţii Internaţionale, Integrare
Europeană şi Diaspora, din cadrul Biroului Relaţii Interetnice, tot de pe lângă
Guvernul RM. Până în prezent, responsabilii din BRI au demonstrat că nu fac
vreo diferenţă între diaspora moldovenească – persoanele născute şi formate în
Republica Moldova şi care au plecat peste hotare (rămânând cetăţeni ai RM) – şi
comunităţile autohtone de moldoveni sau români din teritoriile istorice
moldoveneşti, aflate în prezent în Ucraina (care nu sunt cetăţeni ai RM şi
mulţi dintre care nu au vizitat niciodată Republica Moldova). Există o bănuială
că PLDM-ul a impus crearea unei Agenţii pentru Relaţii cu Diaspora ţinând cont
de numărul mare al cetăţenilor moldoveni aflaţi peste hotare, voturile cărora
nu sunt de neglijat. În ceea ce priveşte comunităţile autohtonilor moldoveni
sau români de pe teritoriile istorice moldoveneşti aflate în Ucraina, întrucât
ei nu sunt cetăţeni ai RM, deci nu au drept de vot, actualelor autorităţi („fanatiote”)
de la Chişinău
le este în cot de ele – pentru că nu pot obţine nimic de la acei oameni: nici
voturi, nici impozite şi taxe.
Şi totuşi, consider că în condiţiile unei guvernări moldoveneşti pentru
popor, s-ar putea diferenţia activitatea Agenţiei pentru Relaţii cu Diaspora –
care să se ocupe de cetăţenii moldoveni plecaţi peste hotare (la muncă, deci cu
traiul) – şi activitatea unei structuri care să se ocupe de comunităţile
moldovenilor/românilor autohtoni de pe teritoriile istorice moldoveneşti din Ucraina,
care să monitorizeze problemele cu care se confruntă şi să le ajute în
rezolvarea lor. Această structură poate fi chiar Direcţia Relaţii
Internaţionale, Integrare Europeană şi Diaspora din cadrul BRI (cu denumirea
schimbată, desigur, căci comunităţile cu pricina nu sunt diaspora), sau poate
fi creată o Agenţie specializată sau o direcţie în Agenţia pentru Relaţii cu
Diaspora (căreia, într-un asemenea caz, ar trebui să-i fie schimbată
denumirea).
Nu cred că actuala guvernare de la Chişinău este capabilă de empatie şi compasiune
faţă de comunităţile compatrioţilor noştri de peste hotare (fanarioţii din
Principatul Moldovei erau mai sensibili faţă de nevoile poporului decât
actualii guvernanţi moldoveni). Dar întrucât cred în normalizarea lucrurilor în
statul Republica Moldova, cred şi în faptul că nu vor fi abandonaţi confraţii
noştri de dincolo de hotarul stabilit arbitrar, la 4 noiembrie 1940. Ştiu că
lucrurile trebuie întreprinse urgent, dar, vorba cronicarului: nu vremile sunt
sub om, ci omul sub vremi. Iar vremile, din păcate, sunt sub oamenii din
guvernarea de la Chişinău.
