De ce autonomia găgăuză nu poate avea titulatura de „republică”

            Acest articol a fost scris pentru Moldova.org:

Astăzi televiziunea de știri din Chișinău a dedicat o ediție a unei emisiuni de dezbateri declarațiilor făcute de guvernatorul autonomiei găgăuze, Mihail Formuzal, pentru site-ul de știri Gagauzlar.md. Liderul de la Comrat a comentat declarația președintelui PCRM, Vladimir Voronin, care într-un interviu site-ului de știri kommersant.md și-a expus viziunea cu privire la statutul pe care ar trebui să-l obțină zona nistreană: „statut de republică în componența republicii, nu formațiune autonomă, ci republică Nistreană în componența Republicii Moldova. Aceasta este poziția și inițiativa mea”. La întrebarea reporterului dacă autonomia găgăuză de asemenea poate cere un nou statut, Voronin a răspuns: „Statutul autonomiei găgăuze este suficient pentru ca ea să se dezvolte normal, ca parte a Republicii Moldova”. M. Formuzal consideră însă că „în cazul unui asemenea scenariu al reunificării țării, Găgăuzia va insista să i se acorde un statut analogic celui nistrean, ca nivel de împuterniciri”.

Prin această declarație bașcanul găgăuz nu a făcut decât să repete ceea ce a declarat anterior de mai multe ori, pe parcursul ultimilor ani: autonomia găgăuză va avea același statut în cadrul RM pe care îl va avea zona nistreană. De aceea, M. Furmuzal s-a pronunțat de fiecare dată când a avut ocazia pentru grabnica soluționarea a conflictului privind zona nistreană. Mai mult decât atât, în memorandumul Kozak (din 2003), cât și în planul Iușcenko (2005), a fost inclus acest principiu: autonomia găgăuză va avea același statut, respectiv aceleași împuterniciri ca și zona nistreană. 

Deși tema conflictului privind zona nistreană nu este în topul preocupărilor societății moldovenești (conform rezultatelor ultimelor sondaje de opinie), precum nu este nici în topul preocupărilor actualului Guvern de la Chișinău, o soluție trebuie să-i fie elaborată. Or, se știe că fără soluționarea acestuia Republica Moldova nu poate spera la aderarea la UE. În acest context, cred că autoritățile moldovenești ar putea propune inițierea unor discuții privind recunoașterea – cu referire la actuala formațiune nistreană (nerecunoscută) – a statutului pe care l-a avut RASSM în cadrul RSS Ucrainene. Într-un document privind justificarea politico-juridică a formării „RMN”, activiștii care în 1990 au fondat formațiunea de pe Nistru au pretins că au acest drept întrucât ei creau „RMN” ca succesoare a RASSM.

Consider că abordarea istorică poate fi utilă în încercarea găsirii unei soluții conflictului ce pare în prezent departe de o soluționare. În virtutea acestei abordări, statutul de republică, pe care l-a avut cândva RASSM, ar trebui să fie recunoscut în condițiile retrocedării de către Federația Rusă (inclusiv în virtutea angajamentului Rusiei în 1711 față de Moldova) și de către administrația de la Tiraspol a teritoriului basarabean pe care îl deține: orașul Bender și satele Gâsca, Proteagailovca, Merenești, Chițcani, Cremenciug și Zahorna. De asemenea, în cadrul acestei inițiative, văd utilă transferarea capitalei statului reintegrat la Dubăsari, acolo unde să fie creat un municipiu în care să intre cele șase sate din stânga Nistrului, aflate acum sub jurisdicția RM, dar și altele (de exemplu, satul Lunga ș.a.), iar municipiul capitală să aibă un statut independent – să nu facă parte din noua „RMN” sau din altă unitate teritorial-administrativă.

Nu știu în ce măsură actualele autorități moldovenești, care par timorate în formatul de negocieri 5+2 și în contactele directe cu Federația Rusă, ar putea înainta astfel de propuneri. Ele sunt departe de a fi proactive, bâlbâindu-se regulat ca răspuns la inițiativele înaintate de delegația de la Tiraspol. Nu știu nici în ce măsură autoritățile moldovenești ar fi convingătoare și ar determina Federația Rusă să retrocedeze zona basarabeană. Cert este însă că în această abordare istorică – recunoașterea statutului de republică celui care l-a avut, pe teritoriul pe care l-a avut – autonomia găgăuză nu poate pretinde la titulatura de „republică”, cu toate că în ceea ce privește împuternicirile – ele ar putea fi asemănătoare celor pe care le-ar putea obține „RMN”, e o chestiune de negocieri.