miercuri, 26 iunie 2013

De ce autoritățile moldovenești sunt umilite sau despre o declarație a lui Rogozin fără răspuns

Articol scris pentru Moldova.org: 

Ieri pe o rețea de socializare a fost difuzat un fragment dintr-o emisiune a unui post rusesc de televiziune, cu participarea „reprezentantului special” al Federației Ruse pentru zona nistreană a Republicii Moldova, Dmitrii Rogozin. Demnitarul rus a spus: „Când am lucrat patru ani ca ambasador al Rusiei pe lângă NATO în al doilea an al activității mele moldovenii au încetat să mai meargă la 9 mai, au încetat să mai meargă la mormântul decedaților – participanților la rezistența antifascistă din Bruxelles. În cimitir există un asemenea mormânt. (…) Eu m-am indignat, l-am sunat pe ambasadorul moldovean și l-am întrebat: moldovenii nu și-au pierdut viețile în acel război?, de ce vă comportați ca niște porci?, unde e memoria voastră, a taților voștri? De ce nu o comemorați?”. O jurnalistă m-a întrebat cum ar trebui sa reacționeze un stat normal la asemenea declaraţii ale străinilor?”
Un stat normal este unul cu o conducere cu demnitate. Ceea ce autoritățile Republicii Moldova au demonstrat cu prisosință în ultimii ani este tocmai faptul că ele nu au demnitate, respectiv statul moldovenesc de departe nu este unul normal. Pe 20 iunie, într-o ediție a emisiunii „În oglindă” („Euro TV”), fostul premier moldovean V. Filat a răspuns acuzațiilor cu privire la scoaterea însemnelor de stat (a stemei și drapelului RM) din biroul în care l-a primit în Chișinău pe șeful administrației de la Tiraspol, Evghenii Șevciuk. El a spus: „Nu eu mă ocup de organizarea sălilor în care ne vedem. Este o regulă dacă doriți nescrisă: atunci când au loc întâlnirile între reprezentanții de la Chișinău și Tiraspol, aceste întâlniri au loc fără însemne, pentru că în caz contrat ar veni la Chișinău cu drapele din Tiraspol. Este ciudat că fostul Prim-ministru nu era consultat cu privire la scoaterea însemnelor de stat în sala în care avea întâlniri. În al doilea rând, dacă V. Filat știa totuși de „regula nescrisă”, de ce nu s-a întâlnit cu E. Șevciuk într-o încăpere dintr-o altă clădire – de exemplu într-un restaurant – ca să nu fie scoase însemnele de stat, ceea ce poate fi interpretat ca o umilire a fostului demnitar moldovean, deși el, după cum se vede, nici nu și-a dat până acum încă seama.
De altfel, această umilire de sine a autorităților moldovenești s-a văzut și în Declarația Parlamentului Republicii Moldova în problema conflictului privind zona nistreană a Republicii Moldova, adoptată vineri, 21 iunie. În loc să ceară respectarea Acordului ruso-moldovenesc din 21 iulie 1992, atât de către Federația Rusă, cât și de către administrația de la Tiraspol, „declarația” Parlamentului nici nu face referire la acel document, în condițiile în care problema privind „frontiera RMN” nu este altceva decât nerespectarea acelui Acord. Consider că administrația zonei nistrene nu va dori să se integreze într-un stat cu autorități care se confruntă cu un deficit de demnitate.      
În concluzie, răspunzând la întrebarea care mi-a fost pusă de jurnalistă, aș spune că autoritățile Republicii Moldova ar trebui să reacționeze prin faptul că trebuie să dea dovadă de demnitate, prin a nu se mai umili ele însele. Și atunci vor fi respectate și de ceilalți. Căci un demnitar al Federației Ruse, ca Rogozin, va umili autorități (inclusiv pe cele moldovenești) care se umilesc ele însele. Pentru ca să nu fii umilit trebuie să fii demn, să ai atitudini de demnitate. De fapt, supraviețuirea unui stat mic și sărac este cu greu posibilă fără ca în fruntea sa să se afle autorități demne. E drept că într-un stat în care există autorități demne, poporul nu va fi sărac. Pentru că demnitatea este incompatibilă cu corupția și cu lipsa de responsabilitate și rușine pentru nivelul de trai scăzut al poporului pe care autoritățile îl guvernează.
Grigore Vieru spunea odată: „Cât caracter, atâta țară”. Atâta timp cât la conducerea Republicii Moldova vom avea persoane lipsite de demnitate, este posibil să fim nevoiți să mai facem față unor acte de umilință – atât la adresa autorităților, cât și la adresa poporului țării.  

Postări populare