vineri, 25 ianuarie 2013

Patimile din AIE


Articol scris pentru Moldova.org:

De ce relațiile în interiorul Alianței pentru Integrare Europeană (AIE) au ajuns atât de tensionate? De ce liderii celor trei partide care o formează au și declarat că AIE nu poate să mai existe în starea în care se află acum? De ce jurnalista Cornelia Cozonac mi-a scris pe o rețea de socializare, ca și comentariu la o postare: „Eu mă întreb dacă această Alianță a fost si în realitate”… Sunt mai multe răspunsuri la aceste întrebări. AIE pare acum ca o familie în divorț. Pe postul creștin de televiziune „Soiuz” din Ekaterinburg (Rusia), fondat de Înalt Preasfințitul Vichentie Moraru, originar din Republica Moldova (acum Mitropolit al Tașkentului și Asiei Centrale), într-o prelegere dedicată temei familiei, profesorul rus de Teologie Alexei Osipov, bazându-se pe scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii Creștin-Ortodoxe, a spus că toate divorțurile au o singură cauză: mândria soților. Atunci când o persoană se căsătorește pentru ca cealaltă s-o servească/fericească, și când ambii au această atitudine, o asemenea familie nu poate dura – se va termina cu un divorț. Cauza deznodământului pe nume divorț este, după A. Osipov, una – mândria: dacă ambii soți au patima numită mândrie, conviețuirea este imposibilă, deoarece fiecare va vrea ca celălalt/cealaltă să-i îndeplinească voia. Iar dacă nu i-o îndeplinește – apare furia, confruntarea, răzbunarea etc.

Și AIE este o familie, în care poate fi pace sau dezbinare, neînțelegeri. Cum, de regulă, persoanele care intră în politică sunt ambițioase și mândre (orgolioase), să te aștepți la altceva decât la un divorț – din partea reprezentanților, mai bine zis, finanțatorilor partidelor (mai ales ale celora ajunse la guvernare) nu e cazul. Prin activitatea lor de până acum, fiecare dintre cei trei (Filat, Ghimpu și Plahotniuc) a arătat că a ajuns acolo nu ca să slujească poporul țării (inclusiv pe ceilalți doi colegi investitori în celelalte partide), ci pentru ca să fie servit, pentru ca să i se îndeplinească dorințele și poftele, pentru ca să obțină posturi (în instituțiile statului) – pârghii. De aceea, din când în când, în alianță sar scântei. Când câteva mândrii se întâlnesc, nu se pot isca decât scântei.

Care este soluția? În principiu, o schimbare de atitudine ar rezolva problema. Îmi amintesc o scenă din filmul american „Doctor Jivago”, după romanul omonim al scriitorului rus Boris Paternac. Înainte de a se căsători, doctorul Jivago și cea care avea să-i devină soție au fost „instruiți” de binevoitorii fiecăruia dintre ei ca la intrarea în biserică (pentru efectuarea slujbei cununiei) – după o tradiție populară din Rusia – să pășească primul, pentru că cel care pășeșete primul în biserică – va conduce în (viitoarea) familie. În romanul lui Pasternac și în film, mai multe minute în șir cei doi însurăței nu au putut intra în biserică deoarece fiecare îi ceda celuilalt întâietatea. Până la urmă, ambii au pășit concomitent. Așa se întâmplă atunci când este dragoste – oferi totul celuilalt. Dar liderii din AIE, pot ei oare să-și schimbe atitudinea, să se schimbe în așa fel încât, dacă până acum apucau/înșfăcau/înhățau/puneau mâna pe „tot ce mișcă în țara asta” – adică pe tot ce aduce control, inflență și profit, – de acum încolo să ofere totul poporului acestei țări și colegilor de alianță? În principiu, aceasta pare unica soluție. Este ea realizabilă? Urmărind declarațiile celor trei, văzând calitatea lor umană, pare să fie vorba mai degrabă de o imposibilitate. Dar istoria cunoaște și „coaliții monstruoase” – în care partide incompatibile au conviețuit la guvernare pentru ca să-și asigure dividende politice, aducătoare de profituri materiale (financiare)…     

Postări populare