luni, 7 ianuarie 2013

Dacă Gérard Depardieu ar fi avut mentalitate moldovenească


Ieri Gérard Depardieu a prezentat jurnaliștilor pașaportul său de cetățean al Rusiei. Tot ieri, posturile rusești de televiziunile au prezentat imagini de la întâlnirea (calda îmbrăţişare) de la Soci, a lui Gérard Depardieu cu președintele Rusiei Vladimir Putin. După aceea, ziariștii au reflectat vizita actorului la Saransk – capitala Mordoviei. Mass-media au informat că, supărat pe impozitele prea mari din ţara sa (75% din venit), Gérard Depardieu a hotărît să ceară cetăţenia Rusiei (stat care pentru el pare un Paradis fiscal).

La aflarea acestor informații, m-am gândit că se va repeta povestea scriitorului român de limbă franceză, Panait Istrati, care, în perioada 15 octombrie 1927 – 15 februarie 1929, a călătorit în URSS, la invitația autorităților comuniste de acolo, pentru propaganda ulterioară, în scrierile sale, a modului sovietic de viață. Revenit de acolo după şaisprezece luni, în ciuda promisiunilor că se va stabili definitiv în ţara sovietelor, Panait Istrati a publicat în Franţa, la scurt timp, o carte despre cele văzute în URSS. În România ea apărut în 1938, la Editura Cugetarea, Bucuresti, cu tutlul „Spovedania unui învins”. Cartea a provocat în epocă un mare scandal, care l-a zdruncinat serios pe Panait Istrati (deoarece cercurile intelectuale din Franța și din Occident erau de orientară pro-sovietică, aflându-se în neștire cu privire la gulag-uri și lipsurile mari pe care le înfrunta populația URSS), însa i-a asigurat un loc demn în panteonul culturii europene, în primele rânduri ale intelectualilor care şi-au păstrat conştiinţa în secolul XX.

De altfel, Gérard Depardieu nu va putea repeta destinul lui Panait Istrati, din simplul motiv că actorul francez nu are de gând să se stabilească în Rusia (chiar dacă va avea o adresă de reședință acolo), deoarece va locui, totuși, în Belgia (țară care a ezitat să-i acorde cetățenia). De altfel, Gérard Depardieu a declarat posturilor rusești de televiziune că este „un cetățean al planetei”, diminuând într-o oarecare măsură efectul de imagine „pozitivă” pentru Rusia, scontat, probabil, de V. Putin atunci când a decis să-i acorde cetățenia statului pe care îl conduce. Din toate aceste informații, privitoare la acțiunile lui Gérard Depardieu, câteva concluzii pot fi trase.

1. Observăm un paradox: în prezent Franța este un stat socialist (un stat social veritabil), în timp ce Rusia pare mai degrabă o zonă de refugiu pentru cei care vor să scape de plata impozitelor în țara lor de origine. Rusia este un stat capitalist, cu un regim autoritar, în care un cetățean bogat dintr-un stat al lumii se poate înțelge cu „șeful” și poate scăpa de plata impozitelor în țara sa.  

2. Numai un stat cu un sistem politic democratic și capitalist (al economiei de piață) poate asigura un stat social – un stat în beneficiul cetățenilor. Faptul că în Rusia timp de 74 de ani s-a menținut regimul totalitar comunist a făcut ca Rusia astăzi să fie rămasă în urmă în dezvoltarea firească spre instituirea statului social – în care valorile supreme sunt: asigurarea unui trai demn cerățeanului și solidaritatea socială.

3. Dacă regimul din Rusia de astăzi, a lui V. Putin, la fel ca cel din perioada sovietică, are nevoie de  acțiuni de propagandă – în prezent ele se numesc: de PR – înseamnă că și în zilele noastre treburile nu merg bine în statul rus. Istoria însă ne învață că adevărul nu poate fi ascuns prin PR (propagandă). Condițiile grele de viață – în afara Moscovei, Sankt Petersburgului și a altor câtorva orașe (eventual – Saransk și alte capitale ale republicilor autonome) – nu pot fi camuflate prin acordarea cetățeniei Rusiei persoanelor care nu vor să-și achite impozitele în țara lor.  

4. Este greu de spus în ce măsură banii lui Gérard Depardieu sunt la adăpost prin deținerea de către celebrul actor a cetățeniei Rusiei. Într-un stat autoritar legile adoptate de regim sunt imprevizibile, de aceea o persoană înțeleaptă nu poate exclude, și în acest context, cunoscuta expresie: „Cașcavalul pe gratis este numai în capcana de șoareci”.

5. Probabil, oligarhii de la Chișinău au râs în hohote de decizia și acțiunile lui Gérard Depardieu. Și pentru cetățenii Republicii Moldova poate părea neclară decizia actorului francez. Or, aici este deosebirea dintre mentalitatea moldovenească și cea franceză. Cu banii pe care îi deține, Gérard Depardieu ar fi putut să-și cumpere un partid în Franța, să cumpere alegători plătindu-i pentru participarea la mitinguri electorale în centrul Parisului, șă-i plătească (cu produse alimentare) pentru ca să-și dea voturile la alegeri, obținând astfel funcția de prim-ministru sau pe cea de vicepreședinte al Parlamentului. Iar odată ajuns la putere, Gérard Depardieu ar fi putut să evite plata celor 75% – prin promovarea unor anumite proiecte de legi cu privire la impozitare – și ar fi putut să-și sporească averea (s-o dubleze sau s-o tripleze pe durata unui mandat – și, după logica politicienilor moldoveni, nimeni nu vine la putere pentru ca să se afle acolo doar pe durata unui mandat). Chiar dacă și unul și ceilalți sunt latini, actorul de pe malurile Senei are o cu totul altă mentalitate decât unii bogați de pe malurile Bâcului. Acest fapt arată o dată în plus că, din păcate, valorile europene – despre care trâmbițează liderii AIE – sunt departe de ceea ce există acum în Republica Moldova.

6. Spre cinstea autorităților moldovenești am putea afirma că dacă Gérard Depardieu nu a cerut cetățenia Republicii Moldova – pentru a scăpa de impozitele mari din Franța – înseamnă că nici țara noastră nu este un loc bun pentru cei care vor să scape de plata impozitelor. Și această idee ar fi fost valabilă dacă, la fel ca Gérard Depardieu, nu ar emigra din țara noastră noi și noi investitori străini și oameni de afaceri autohtoni, care pleacă în alte state în încercarea de a scăpa de sistemul fiscal și „persecuțiile” Fiscului moldovenesc. Ei pleacă și se stabilesc în Rusia, România, în alte state, unde obțin sprijin financiar din partea guvernelor acelor state și condiții normale de lucru, plătind impozitele acolo. Dar între Franța și Republica Moldova este o prăpastie mare.   

Postări populare