joi, 13 decembrie 2012

Gânduri la „sfârșitul lumii”

           

Mass-media acordă atenție informațiilor legate de „sfârșitul lumii”: calendarul maiașilor se termină la 21.12.2012; un călugăr tibetan (un lama) a avertizat NASA despre un cataclism (învăluirea planetei de întuneric pe timp de trei zile) la 21.12.2012; postul rusesc de televiziune „Ren TV”, într-un documentar, a invocat și profețiile unei preotese (sau prinţese) prezicătoare din Egiptul Antic, mumia căreia era transportată de pachebot-ul „Titanic” în cursa în care s-a scufundat (pe 15 aprilie 1912) în Oceanul Atlantic: ea a prezis dispariția rămășițelor sale trupești în vâltoarea oceanului într-un naufragiu al unui vas mare în 1912, și a mai prezis eșuarea, peste 100 de ani, a unui alt vas mare (realizatorii documentarului l-au identificat ca fiind pachebot-ului „Costa Concordia”, naufragiat pe un banc de nisip în apropiere de coasta Italiei, la 13.01.2012), după care –peste un timp, va avea loc sfârșitul lumii. Realizatorii au admis ca dată posibilăîn acest context – tot 21.12.2012. „Oamenii vor stabili ei înșiși sfârșitul lumii”, se zice că ar fi scris prezicătoarea egipteancă (din păcate, se pare că în prezent cam asta se întâmplă). Dacă mai adăugăm la acestea tradiția din popor care spune că înainte de sfârșitul lumii oamenii plecați peste hotare se vor întoarce în țările lor – iar criza în lume i-a determinat pe mulți sărevină acasă – pare că avem ingredientele unui apropiat sfârșit.

La acest „sfârșit al lumii” (pânăacum au fost și alte asemenea „preziceri”, care nu s-au adeverit totuși) câteva concluzii pot fi trase: 1. Întrucât majoritatea moldovenilor sunt săraci, la„sfârșitul lumii” ei nu au ce pierde, de aceea îl pot întâlni cu seninătate (excepție face o categorie puțin numeroasă de îmbogățiți în ultimii 21 de ani prin delapidări ale avuției statului, corupție, prin afaceri cu statul – deci, din bugetul de stat sau din granturile și împrumuturile/creditele primite de stat din străinătate). 2. Unii spun că moldovenii sunt un popor prea supus („mioritic”),de aceea și este călcat în picioare: atunci când sunt umiliți – moldovenii nu se revoltă ca alte popoare, ci rabdă sau pleacă din țară.

Aceste trăsături (care, altminteri, par demne de a fi transformate în altele, mai bune) mă fac să nădăjduiesc că,dacă se apropie sfârșitul lumii, bunul Dumnezeu poate păzi o asemenea țară – această țară – acest popor care a suferit de-a lungul istoriei de vitregiile stăpânirilor străine (care l-au jefuit și sărăcit), iar în ultimii 21 de ani –de vitregiile propriilor guverne, care i-au adus pe unii la starea de a pleca de acasă pentru a-și câștiga o bucată de pâine și pentru a-și întreține copiii, a-și vinde câte un rinichi, a se prostitua, a ajunge în robie, sau să moară pe meleaguri străine muncind la negru. Călugărul tibetan recomandă (înaintea cataclismului):„Să vă plătiți datoriile”. Nu știu cum e în alte țări, dar În Republica Moldova acest mesaj are o semnificație concretă pentru guvernanți: măcar înaintea„sfârșitului lumii” onorați-vă datoria – plătiți-vă datoriile, rușinați-vă de faptul că Republica Moldova este cea mai săracă țară din Europa, iar voi – cei din topul puterii politice – sunteți cei mai bogați din această țară. Măcar în ajunul „sfârșitului lumii”, nu vreți să scăpați de această rușine? E clar că pe guvernanți care nu se rușinează de faptul că guvernează cea mai săracă țară din Europa fără legătură cu un sfârșit al lumii prezis, nu îi poate face să se rușineze nici „sfârșitul lumii” prezis pentru 21.12.2012.

În 2002 mă întorceam de peste hotare, după șase ani de studii de doctorat (iar în paralel, am mai făcut o facultate și două masterate). Cunoscuți cu care mă reîntâlneam îmi punea aceeași întrebare: Cum de te-ai întors? Nu aveam un răspuns. Mă întorsesem pentru că așa simțisem, dar în ochii lor întoarcerea mea era o faptă eroică. Ei abia așteptau să plece din această țarăcu o guvernare care nu le oferea nimic și care nu avea nevoie de cetățenii săi care au studiat în străinătate și s-au întors pentru a-și servi țara. Din 2002 până acum am lucrat în învățământul superior. La întâlniri ale absolvenților – cu foștii colegi de școală – când mă întrebau ce salariu am, îi uimeam cu cifra rostită: se mirau cum poți trăi cu un salariu pe care îl primește un cadru didactic (cu un doctorat) la o universitate de stat.

Acum, la „sfârșitul lumii”, am un răspuns pentru cei care mă întrebau: cum de m-am întors?. M-am întors acasă pentru că numai aici poți întâlni împăcat sfârșitul lumii, în ciuda guvernărilor care, îmbogățindu-se, crează condiții de trai mizere pentru majoritatea cetățenilor.Țara în care aș vrea să fiu la sfârșitul lumii este Moldova. Dacă ea este țara în care îmi asum să mor, este și țara în care vreau să trăiesc, cât mi-e dat dela Dumnezeuși atâta timp cât guvernarea nu a sărăcit-o, furat-o și distrus-o cu totul.

Postări populare