Când un parlamentar nu poate trăi din salariu

Ultima ediție a emisiunii „În profunzime” (pe „Pro TV Chișinău”), ne-a oferit noi momente de surprindere, dar în același timp de tristețe, invitat fiind liderul PL Mihai Ghimpu. Întrebat de moderatoare: „Ați vândut acțiunile Eurosim?”, Ghimpu a răspuns: „Aberații, nu am vândut nimic, dar eu cu ce să trăiesc, cu salariul de deputat?”. Deputatul a precizat că salariul respectiv constituie 7000 lei. Sunt multe familii în Republica Moldova pentru care un venit lunar de 7000 de lei ar constitui o sumă de bani din care pot să trăiască bine.

Nu este pentru prima oară când am auzit de la funcționari de stat această replică: „Vreți să trăiesc din salariu?”. Pe data de 17 mai 2012 am participat la o ședință a Clubului de presă al CIJ pe tema „Comisia națională de integritate: între lege și realitate sau de ce Comisia nu funcționează?” cu participarea lui Gh. Rusu, pe atunci vicedirector al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției (CCCEC). În contextul discutării problemei depunerii (sau nedepunerii) declarațiilor pe venit de către funcționarii de stat și verificării acestora de către CCCEC, i-am adresat lui Gh. Rusu o întrebare. Am evocat un fragment al dialogului dintr-o ediție a emisiunii „Puterea a IV-a”, moderată de jurnalistul Gheorghe Gonța, pe postul de televiziune N4, cu participarea premierului Vlad Filat:

Filat: Eu nu ridic salariul [de prim-ministru], el este transferat pe card unei femilii de nevoiași.

Moderator: Atunci din ce trăiți, domnule prim-ministru?

Filat: Eu am firmele mele.

L-am întrebat pe vicepreședintele CCCEC în ce măsură este compatibilă funcția de prim-ministru cu cea de gestionar al unor firme (din venitul cărora, propriu-zis, a declarat că trăiește cetățeanul V. Filat). [Mă gândeam și eu: dacă premierul nu trăiește din salariu pe care il oferă statul, ci din venitul firmelor „sale”, puse pe o balanță – care interese vor prevala: cele ale statului (de salariul căruia nu are nevoie) sau cele ale firmelor sale (din venitul cărora el trăiește)]? Răspunsul lui Gh. Rusu a fost: „Dar dumneavoastră vreți ca el să trăiască din salariul de prim-ministru?”

Ciudată situație. Am mai scris despre faptul că Republica Moldova este un stat cu un regim ipocrit: în timp ce în Codul Audiovizualului scrie clar că membrii instituției trebuie să fie reprezentanți ai unor organizații ale societății civile și să apere interesele socității, toți știu că în realitate cei care ocupă fotoliile de membri sunt oamenii partidelor de la putere și apără interesele acelor partide (fapt recunoscut atât de Președinția Republicii Moldova, cât și de șeful opoziției comuniste V. Voronin). Ipocrizia este însă mult mai profundă. Liderii partidelor politice de la putere în Republica Moldova pretind că au ajuns la guvernare pentru a sluji societatea, în realitate în centrul atenției lor stau iteresele financiare (de venituri) proprii. Presa a scris că în afară de acțiunile deținute la „Eurosim”, Ghimpu mai deține acțiuni la „Parstar Petrol” – nr. 5 pe piața importului de motorină (6,5%) și nr. 6 la benzină (2,2%), iar firma în cauză vinde cu titlul exclusiv carburanți întreprinderilor municipale și ÎS Calea Ferată a Moldovei. E clar că un asemenea parlamentar va face tot ce poate pentru a se menține la putere, căci aflatul la putere îi asigură veniturile „din care trăiește”.

La modul ideal, ne-am aștepta ca funcționarii de stat din Republica Moldova să nu aibă nici o altă activitate comercială (sau afaceri) decât activitatea în virtutea atribuțiilor aferente posturilor pe care le ocupă. Republica Moldova este cel mai sărac și cel mai corupt stat din Europa – cum pot parlamentarii și miniștrii săi să se ocupe și de altceva atâta timp cât nu au fost rezolvate problemele statului? Sau problemele statului nu pot fi rezolvate tocmai fiindcă parlamentarii și miniștrii săi se ocupă de firmele lor și nu de treburile statului? În orice caz, atâta timp cât oamenii de stat nu trăiesc din salarii, ei nici nu se vor preocupa de faptul ca cetățenii de rând din stat să poată trăi din salarii. Numai că, spre deosebire de parlamentari și miniștri, cetățenii de rând nu pot avea firme care să le aducă profituri din ar putea trăi ignorându-și salariile. E un cerc vicios din care ne poate scoate o guvernare dedicată intereselor cetățenilor și care să-și ignore interesele personale.

Când un parlamentar nu poate trăi din salariu (un salariu din care o familie de oameni simpli poate trăi foarte bine!) și în loc să se ocupe de treburile/interesele statului (ale cetățenilor) se ocupă de treburile/interesele personale (financiare): sau parlamentarului îi lipsește ceva important – iubirea de țară și de neam (un gol pe care vrea să-l umple cu veniturile firmelor sale), sau e ceva putred de-a binelea în acel stat.

http://politicom.moldova.org/news/cnd-un-parlamentar-nu-poate-tri-din-salariu-opinie-234522-rom.html