Vizita președintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso
la Chi șinău este
plină de semnificații: este un sprijin pentru cursul european al țării, pentru
AIE, dar și o încercare de a explica publicului moldovean eforturile UE pentru
ajutorarea statului, respectiv o încercare de a crea o opinie publică
favorabilă Bruxelles-ului, în condițiile în care la ultimele barometre ale
opiniei publice procentul celor care optează pentru Uniunea Vamală a viitoarei
Uniuni Eurasiatice îl depășește pe cel al persoanelor care sunt în favoarea
vectorului vestic (pentru apropierea RM de UE). În acest sens, demnitarul
european a și ținut discursul său la Palatul Na țional „Nicolae Sulac”.
A fost o cuvântare cu un limbaj simplu, pe înțelesul
publicului larg și neinițiat în domeniul relațiilor internaționale. Într-un
interviu acordat postului „Radio Europa Liberă” Vladimir Socor spunea că UE
este un proiect elitist, care trebuie explicat maselor.
Dicursul a urmărit și acest scop. Punctând faptul că vizita sa este parte a
procesului de creștere a importanței Republicii Moldova pentru UE, că RM are
„perspectiva unui viitor mai bun” și faptul că poporul Republicii Moldova
aparține familiei de națiuni europene, care împărtășesc aceleași valori
(libertate, democrație, respectarea drepturilor omului), oficialul a dat
satisfacție și părții cu capacitate de gândire critică a societății
moldovenești, care nu se regăsește în procentele de susținători ai premierului
Filat la ultimele barometre ale opiniei publice. Barroso a spus: „Scopul nostru
este de a încorpora valorile europene în structurile de conducere a Republicii
Moldova”. A fost un semn al faptului că Bruxelles-ul conștientizează deficiențele
înregistrate în activitatea guvernului AIE, care se răsfrâng asupra calității
vieții cetățenilor moldoveni. Baroso a vorbit despre scopul reformelor –
„îmbunătățirea vieții cetățenilor”.
Probabil că societatea moldovenească (partea sa cu
capacitate de gândire critică) s-a întrebat: cum de poate președintele Comisiei
să laude autoritățile de la Chi șinău
în condițiile în care Republica Moldova rămâne cea mai săracă țară din Europa, dar
cu lideri politici (din top-ul puterii de la Chi șinău) foarte bogați? Cum s-au uitat acești
politicieni în ochii lui Barosso? Nu le este rușine pentru că această țară – pe
care ei o guvernează – este cea mai săracă din Europa (ei fiind bine „aranjați”
în viață – neducând lipsă de nimic)?
Ascultând discursul oficialului european, mi s-a creat
impresia că Bruxelles-ul înțelege aceste probleme. Dar întrucât Republica
Moldova se află la hotarul dintre cele două spații geopolitice – UE și Uniunea
Vamală (însuflețită de Rusia) – europenii, interesați în stabilitatea în
această zonă și în integrarea europeană a RM, cooperează cu cei pe care i-am
votat și care efectuează actul guvernării la Chi șinău. Iar ei exprimă calitatea societății
moldovenești.
Republica Moldova este săracă pentru că este prost
guvernată. Sărăcia țării se datorează în primul rând faptului că în RM nu vin
investitori, din cauza corupției în structurile statului (Fisc-ul și alte organe
de control) – care hărțuiesc investitorii, iar justiția, tot din cauza
corupției, nu se bucură de nici o încredere din partea celor care pot aduce
investiții (cum nu se bucură de încredere nici din partea societății
moldovenești). În conducerea statului s-a încetățenit o mentalitate păguboasă.
Se pare că ea este incapabilă de performanță. Scopul guvernanților, după cum
reiese din activitatea lor, nu este binele comun, ci cel personal și al celor
din partidul din care fac parte. Principiul „More for more” pare că nu
funcționează în Republica Moldova, indiferent de câți bani acordă UE țării – e
ca și cum Bruxelles-ul ar băga bani într-un sac fără fund. Rezultatele acelor
ajutoare nu se văd – nivelul de trai al societății, al celor mulți, nu crește. Iar
guvernanților de la Chi șinău
nu le este rușine să asculte expresia dlui Barroso – „recompensarea
reformelor”. S-ar părea că e de la sine înțeles faptul că guvernul unui stat
trebuie să efectueze reforme pentru îmbunătățirea calității vieții cetățenilor.
Dl Barroso a vorbit însă despre „recompensare”, ca și cum la cârma RM s-ar afla
niște răuvoitori, care trebuie recompensați pentru că fac sau, mai degrabă, pentru
ca să facă bine propriului popor.
Atâta timp cât în fruntea țării nu vor ajunge persoane care
să conștientizeze importanța perioadei pe care o parcurge acum Republica
Moldova, care să-și asume misiunea de slujire a acestui popor, care să-și sacrifice
interesele personale și de partid pentru scopul fundamental – acela de ridicare
a nivelului de trai al populației țării, lucrurile nu se vor schimba. Domnul
Barroso a vorbit despre o prioritate a UE – progresul în soluționarea
conflictului nistrean. Nici un progres nu poate avea loc atâta timp cât nivelul
de trai în zona nistreană este superior celui din Republica Moldova, pentru că
oamenii din Nistrenia nu sunt mazochiști sau idioți, ca să-și dorească să facă
parte dintr-un stat sărac cum este RM. Și când te gândești că Republica Moldova
este un stat recunoscut, în care nivelul de trai este, totuși, inferior celui
de pe o fâșie de pământ, care deși se vrea – nu este recunoscută ca stat de
comunitatea internațională… Administrația de la Tiraspol are însă grijă
de populație și reușeșete să asigure condiții bune de viață (pensiile, alocațiile
ș.a. acolo sunt mai mari decât în RM liberă). Dacă guvernanților de la Chi șinău nu le este rușine să
rămână în urmă în această competiție, înseamnă că perspectiva, în sensul
reintegrării zonei nistrene în RM, este departe…
